Astazi, 23.04.21013, in sala de clasa, a avut loc prima intalnire invatatoare, parinti, bunici, copiii clasei pregatitoare D si fratii acestora. Impreuna ne-am jucat, am dansat, am observat, am ascultat, am respectat, am povestit, am mesterit si ne-am exprimat liber intr-o atmosfera placuta si constructiva. Temele pe care le-am abordat au fost urmatoarele:
"Sa ne cunoastem si sa ne recunoastem" - joc
"Ne simtim bine cand dansam" - dans
"Regulile noastre" - observare
• Stop daca este periculos! Gaseste un mod prudent de a actiona!
• Stop daca este dureros pentru oameni, natura,
animale!
• Stop daca este lipsit de respect; asculta, foloseste
cuvinte frumoase!
"Proverbe si zicatori" - puzzle
Degrabă să asculţi, târziu să grăieşti, şi la
mânie cu totul să zăboveşti.
Prieteni
noi să-ţi faci, dar de cei bătrâni să nu te laşi.
Omul cât trăieşte învaţă.
De-ar şti omul ce-ar păţi, dinainte s-ar
păzi!
Vina recunoscută e pe jumătate iertată.
Pomul după roade se cunoaşte, iar omul după
fapte.
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.
Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala.
Ce poţi face singur, nu aştepta de la alţii.
Prietenul la nevoie se cunoaşte,
Soarele când se înalţă, leneşul de-abia
se-ncalţă.
Cine seamănă vânt culege furtună.
Darul nu după mărime, ci după dragoste se
preţuieşte.
Răspunsul blând înlătură mânia.
Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.
Paza bună trece primejdia rea.
"Balada cerbului" - lectura
A fost odata intr-o padure
Un
mos batran cu baba lui.
Traiau saraci ca vai de lume
In
adancimea codrului.
Mosneagul nu mai vrea nimica,
El
numai moartea si-o dorea,
Dar
baba ar fi vrut sa aiba
Un
suflet tanar langa ea.
"Sa fie un copil cuminte,
Un suflet tanar, asta voi,
C-as vrea si eu s-aud cum sufla
Si-o alta viata langa noi."
Asa ofta sarmana baba,
Dar
mosul nu mai vrea nimic.
"Ce-mi trebuie o grija noua?
Sunt prea batran si prea calic!"
Dar Cerul s-a-ndurat de baba
Si-un
pui de cerb i-a daruit.
Un
pui de cerb cu stea in frunte,
Gonit
din codru si ranit.
|
Si intr-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui imparat,
Cu
cete de curteni cu arcuri
Si cu
ogarii l-au vanat.
"-Da-mi mie cerbul tau, batrane,
Ca-ti
dau pe el tot ce doresti!"
"-Nu! nu pot, de chiar mi-ai da pe
dansul,
Comorile imparatesti!"
"-Te duc
la curtea mea, mosnege,
Cu baba ta; va fac boieri!
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte
Si-ti dau si cinste si averi!"
"-Nu-mi
trebuie averi, nici cinste!
Sunt prea batran sa le primesc.
Dar, daca vrea sa vina cerbul,
Eu bucuros ti-l daruiesc!"
Atunci, minune fara seama;
Si-ntreaga lume ce vazu?
Vazu
cum cerbul da din coarne,
De
parca-ar spune: "Nu vreau, nu!"
|
"-Nu vreau sa fiu la curtea voastra,
Deodata cerbul a grait,
Tu,
ma doresti ca pe-o podoaba,
Ei
sufletul mi l-au voit.
Am fost ranit la vanatoare,
Ei
ranile mi-au vindecat
Si in
onoarea curtii tale
M-as
simte tare-ncatusat.
La curtea ta as fi o fiara,
O
jucarie pentru pusti.
In
viata lor sunt o lumina,
Pe
care tu n-ai s-o orbesti!
Pleca pe ganduri vanatorul,
Si se
gandi ca nu-i de-ajuns
Vesnic sa fii temut si tare,
De
maretia ta patruns.
Mai trebuie sa ai si-un suflet
Cinstit si bland si iubitor,
De
vrei sa fii iubit de oameni,
Si de
podoaba codrilor.
|
"Povesti adevarate" - povestire
Zia sufletului meu
Zia a fost o
catelusa deosebita, un Husky Siberian cu ochii precum chihlimbarul, cu blana gri-argintie
si cu limba crestata, era semnul ei particular iar nasul pe jumatate negru pe jumatate roz! Pe cat era de frumoasa pe atat
de independenta si de incapatanata. Am primit-o pe pe cand avea varsta de doi
ani, deci deja cu tabieturi si mofturi in cap. Obisnuiam sa ies cu ea in prin
parcurile mari ale Bucurestiului deoarece ma
documentasem dinainte si stiam ca este un caine care are nevoie de
spatiu pentru a-si putea satisface nevoia de a alerga in spatii vaste,
nedelimitate. Insa pe cat eram eu de binevoitoare pe atat era ea de solicitatoare, deoarece odata vazuta sloboda, nu mai era de prins! Alergam toate parcurile roata dupa ea, insa eram
fericita caci prindeam doi iepuri dintr-un foc: pe Zia si conditia mea fizica
de invidiat! Vecinii obisnuiau sa zica iar a iesit cateaua cu fata p’afara! Ii
placea enorm zapada, cand ningea isi baga botul sub zapada si mergea precum o
cartita, de i se vedea doar coada, facea niste salturi spectaculuase iar cand
era fericita urla, precum lupii, nu am auzit-o niciodata latrand, insa era un
urlet duios, care ajungea direct la inima, cum se mai spune, iti ungea
sufletul. La un moment dat ne-am mutat in alta casa, bineinteles langa un parc
si avand in vedere in primul rand
nevoile catelului, fara prea multa mobila, cu gresie peste tot, gresie pe care
dupa cativa ani nu stiam cum sa o acoperim mai repede de frig ce era iarna! Insa
primii doi ani au fost mai dificili, dupa care am inceput sa ne intelegem, era
cea mai dulce si tandra catelusa. Intr-o zi nefasta am pierdut-o, ani de-a
randul nu am mai stiut nimic de ea cu toate afisele si postarile pe internet, pe care le facusem. De dorul ei strangeam
toti cateii ologiti de pe strazi, ii puneam pe picioare si le cautam stapani,
cu gandul ca poate s-o milostivi cineva si de Ziuca mea, s-o gasi vreun om bun,
care s-o ingrijeasca. Ani de-a randul am purtat in suflet dorul pentru ea, de multe ori imi sareau in ochi placutele de inmatriculare cu numarul …
ZIA, si ma gandesc “uite un semn de la ea!” Intr-o buna zi din pura intamplare
intru in vorba cu un necunoscut pe un site de socializare, din vorba in vorba
imi trimite la un moment dat o poza cu cainii lui un Samoyed superb si ...
… Zia
sufletului meu!
(Ingrid Delia Tirzioru)
"Sigla grupului" - concepere
"Asteptari si intentii" - exprimarea dorintelor
"Mici scenete" - dramatizari
"Tema de acasa" - confectionarea unui semn de carte
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
